Fumatul

Fumatul este o activitate recreaţională, în care o substanţă, cel mai des tutunul, este arsă, iar fumul este fie inhalat, fie doar gustat. Această activitate este o formă recreativă de consum neavizat de substanţe. Aceste substanţe active, precum nicotina, sunt eliberate prin combustie, ajungând astfel să fie absorbite prin intermediul organelor interne. Obiceiul se mai efectuează şi ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălţarea spiritului. Cea mai întâlnită metodă de a fuma este aceea prin intermediul ţigărilor, fie fabricate industrial, fie confecţionate artizanal, prin împăturirea unei cantităţi de tutun în hârtie. Dintre alte forme de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor şi a narghilelei.

Efectele fumatului

1. Infertilitatea

Fumatul produce infertilitate atat la femei cat si la barbati!La barbati, infertilitatea se datoreaza efectelor nicotinei asupra aparatului circulator, ceea ce provoaca, pe langa impotenta, reducerea volumului de ejaculare, micsorarea numarului de spermatozoizi ejaculati precum si aparitia unor forme anormale si a unei mobilitati reduse a spermatozizilor.

2.Declinul inteligentei

Cercetarile efectuate de Institutul de psihiatrie din Londra indica faptul ca fumatul este asociat cu declinul inteligentei. Studiul a examinat mai mult de 650 de oameni de 65 de ani si peste, pentru a determina puterea lor intelectuala si a inregistrat obiceiurile lor legate de fumat. Cercetatorii au demonstrat ca fumatorii au probleme mai mari decat nefumatorii sau decat fostii fumatori. Fumatul este un factor ce contribuie la bolile cardio-vasculare si arteroscleroza, ingusteaza arterele si astfel reduce alimentarea cu sange a creierului. Aceasta poate explica declinul inteligentei. Acest studiu este unul din lunga serie de cercetari ce demonstreaza impactul negativ pe care fumatul il are asupra sanatatii si starii de bine a oamenilor. Cu toate celelalte distrugeri provocate de fumat incluzand bolile cardio-vasculare, cancerul, emfizemul si altele, declinul inteligentei se adauga la lista de probleme de sanatate pe care fumatorii si le cauzeaza singuri.

Noi consideram asemenea studii ca pe o chemare la renuntarea la acest obicei si acceptarea unui ajutor profesionist pentru a fi siguri ca aceasta se intampla.( Dr. Kathleen Kuntaraf / Traducere si adaptare dr. Gily Ionescu)

3.Fragilitatea imunitara

Fumatul afecteaza sistemul imunitar pe mai multe cai:

1. Leucocitoza (creste numarul globulelor albe).
2. Limfocitoza (creste numarul limfocitelor).
3. Modificarea echilibrului dintre diferite sub-seturi de limfocite.
4. Scaderea numarului celulelor Natural Killer (NK) care au un rol important in apararea organismului impotriva cancerului.
5. Scaderea numarului celulelor Langhans (importante componente ale sistemului imunitar la nivelul epiteliului colului uterin) - motiv pentru care fumatul contribuie la aparitia displaziei colul.

4.Gripa

Fumatorii sufera de gripa de trei ori mai mult decat nefumatorii! Acest lucru este cauzat si de fragilitatea imunitara generata de fumat.

5.Cariile

Fumatorii au de trei ori mai multe carii decat nefumatorii datorita placii dentare care duce la dezvoltarea bacterilor si apoi la carierea dintilor! ( Dr. Kathleen Kuntaraf / Traducere si adaptare dr. Gily Ionescu)

6.Gingivita

Gingivita este o inflamatie a gingiilor datorata unei slabe igiene orale asociate fumatului. Fumatorii pasivi pierd dinti de trei ori mai frecvent decat nefumatorii!( Dr. Kathleen Kuntaraf / Traducere si adaptare dr. Gily Ionescu )

7.Halena

Halena fumatorului se refera la mirosul neplacut pe care il exhala si pe care nici o apa de gura sau pasta de dinti nu reuseste sa o indeparteze. Exista un proverb care spune: "Saruta un nefumator si vei simti diferenta! Din pacate mirosul, acesta se imprima si pielii si chiar daca nu esti fumator te afecteaza puternic. Chiar crezi ca partenerul/partenera vrea pe cineva care miroase ingrozitor? Ia atitudine si schimba-ti calitatea vietii, e dreptul tau!

Efectele fumatului asupra sarcinii

Sarcina este o perioada cand atentia acordata propriului organism este foarte importanta, pentru ca de buna sa functionare depinde dezvoltarea si cresterea normala a fatului. In acesta perioada, schimbarile din propriul corp pot afecta intr-o mare masura viitorul copil. Pe langa importanta alimentatiei corecte, stilul de viata trebuie revizuit si prin prisma unor obiceiuri mai putin sanatoase, cum ar fi fumatul. Desi medicii sustin ca viitoarea mama ar terbui sa renunte la acest viciu inca dinainte de conceptie, este foarte important ca macar pe perioada sarcinii sa se opreasca fumatul.

De ce este periculos fumatul in timpul sarcinii?

Fumul de tigara contine mai mult de 4000 de substante chimice, toxice dintre care cel putin 60 sunt cunoscute cu potential cancerigen. Cand fumezi in timpul sarcinii, aceste substante ajung in sangele tau, singura sursa de nutrienti si oxigen pentru fat.Privarea de oxigen poate avea consecinte dramatice asupra fatului, mai ales in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea normala. In medie, fumatul in timpul sarcinii dubleaza sansele ca un copil sa se nasca inainte de termen sau cu o greutate sub greutatea normala la nastere. Fumatul creste de asemenea riscul de moarte intrauterina a fatului.In medie, un pachet de tigari pe zi in timpul sarcinii va micsora greutatea copilului la nastere cu aproape 500 de grame. Aceasta greutate creste proportional cu numarul de tigari adaugate. Poate parea neimportanta aceasta pierdere in greutate in timpul vietii intrauterine, dar consecintele pe termen lung sunt dintre cele mai grave. Fumatul in timpul sarcinii poate avea efecte pe termen lung asupra creierului copilului. Acesti copii au mai frecvent probleme de invatare, tulburati de comportament si IQuri mai mici. Cercetari recente sugereaza ca nicotina pe care o primeste copilul in timpul sarcinii poate fi cauza unei viitoare dependente pentru fumat. Copiii mamelor fumatoare au un sistem imunitar slabit iar imbolnavirile sunt mult mai frecvente. Se pare ca cei ai caror mame fumeaza 15 sau mai multe tigari pe zi sunt spitalizati de doua ori mai des in primele opt luni de viata.
Nu este niciodata prea tarziu sa renunti la fumat in timpul sarcinii.

Inca o poveste....

Amfetamine


Aceste substanţe simpatomimetice sunt derivaţi ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomină efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite şi "amine de trezire" sau "amine tonifiante"

Acţiune şi pericole în caz de abuz:
Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele şi derivaţii lor suprimă senzaţia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzaţia de oboseală este suprimată (ceea ce face ca oamenii surmenaţi să resimtă mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniţi). Capacitatea de gândire este accelerată până la fuga de idei, iniţiativa crescută. Sub influenţa amfetaminelor oamenii vorbesc mai uşor şi sunt mai convinşi de valabilitatea şi originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutină face mai multă plăcere, contradicţiile sunt ignorate mai uşor, iar relaţiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obişnuite cu efectul substanţelor, fenomene adverse deosebit de neplăcute ce umbresc acţiunea stimulatoare: palpitaţii, uscăciunea gurii, dureri de cap, greaţă cu vărsături, nelinişte şi insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la nelinişte maximă şi gândire necontrolată; este posibilă colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stări profunde de inconştienţă (comă). Fără tratament, o intoxicaţie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regulă la deces; medicina de azi cunoaşte însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

Preparate înregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum şi substanţele cu acţiune mai slabă: Meclofenoxat (Helfergin) şi Pyritinol (Encephabol).
Aceste substanţe sunt larg răspândite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure slăbire, respectiv indicate pentru creşterea performanţelor înainte de examen sau în viaţa profesională (de ex. la şoferii de camion).
Expresia americană "speed" a devenit uzuală pentru distribuţia pe piaţa neagră a acestor substanţe.

Forme de consum:
"Speed" este de găsit sub formă de pulbere, ambalat în capsule sau comprimate. În consecinţă, speed poate fi prizat, înghiţit, injectat sau fumat (ice).

Abuz şi dependenţă:
Pentru amfetamine, ca şi pentru majoritatea restului de droguri este valabilă axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regulă, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezintă un sprijin psihic ("o cârjă pentru un suflet bolnav") ce le ajută iniţial să facă faţă mai uşor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substanţe tipice dădătoare de dependenţă, în sensul că doza poate fi crescută rapid şi foarte mult - până la cantităţi care, pentru persoane neobişnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranţa farmacologică este deci mare, dar nu este egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să-şi crească din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în acelaşi timp însă doarme din ce în ce mai prost. Dependenţii de amfetamină dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeşte foarte puţin de psihoza acută. El se simte ameninţat şi urmărit de orice persoană necunoscută, are halucinaţii auditive şi este complet derutat.
În cazurile mai puţin grave, dispoziţia persoanei este constant negativă şi tensionată. Euforia iniţială dispare aproape total; chiar şi dozele crescute asigură doar o dispoziţie lamentabilă. Dimineaţa este cea mai neplăcută. Toate mişcările par a necesita un efort uriaş - o reacţie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate în aşa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar şi de dependenţii de opiacee care vor să se euforizeze dimineaţa (în mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenţă, fiind chiar mai eficiente, în această privinţă, decât cocaina).
Combinaţia de amfetamine şi alcool poate provoca în multe situaţii un comportament agresiv nefondat.

Dezintoxicare:
În abstinenţă, este tipică nevoia enormă de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile şi, mai târziu, câte 12 - 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizează foarte încet; chiar şi în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros şi este mai tot timpul abătut.

Opiacee

Opiacee - Opiumul şi substanţe înrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafeţe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu şi îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovalară ce conţine seminţele acesteia. După o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizează şi se recoltează un latex alb, lăptos. Prin uscare, acesta se colorează spre maron şi se întăreşte, dobândind o consistenţă asemănătoare cauciucului. Această formă brută a opiumului se modelează în bulgări, sau aşa-numite "pâini". Culoarea oscilează între maron şi negru. După prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut, injectat sau fumat. Opiumul conţine aproximativ 40 de substanţe active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obţinute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanţe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunoştinţe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroinei însă este în relaţie directă cu priceperea şi experienţa chimistului care o prepară. În ciuda unor procedee de bază şi a substanţelor chimice obligatorii pentru obţinerea heroinei, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producţie individuale. În consecinţă, formularea heroinei oferite pe piaţa consumatorilor de droguri poate fi diferită, în funcţie de:

formularea în timpul procesului de producţie (bulgăre, granule, pulbere)
substanţele chimice şi adjuvanţii adăugaţi, ce determină variaţii ale culorii, precum şi
variaţiile în compoziţia chimică.
Heroina pură, "neîntinsă" ajunge foarte rar pe piaţă. De multe ori, laboratoarele de preparare adaugă încă din producţie anumite substanţe, cu intenţia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnină. Această substanţă, utilizată printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrată în cantităţi mici. Consumatorul ar putea, astfel, conştientiza mai bine trăirile din timpul stării de euforie (germ. Rausch).
Acelaşi efect stimulator îl are şi cafeina, frecvent adăugată heroinei.
Făcând abstracţie de aceste amestecuri preparate în laborator, traficantul "întinde" adesea marfa cu glucoză, lactoză, acid citric sau substanţe farmaceutice (de ex. paracetamol - subst. activă: acetaminophen, n.tr.).
Dacă traficantul însă nu are la dispoziţie nici unul din aceşti excipienţi, nu ezită să utilizeze alte substanţe, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinaţi chiar şi detergenţi, insectidice, var ş.a.

Forme:
- pulbere albă - beige-brună (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din Hongkong)
Heroina nr.1: heroină
Heroina nr.2: amestec de morfină şi heroină
Heroina nr.3: heroină cristalizată cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks)
Heroina nr.4: heroină deosebit de concentrată din Turcia, de puritate de până la 90% ("miere turcească")

Toxice utilizate:
Dolantina: un antialgic sintetic care acţionează similar cu morfina şi dă, de asemenea, dependenţă
Codeina. monometileter al morfinei, componentă principală a multor sucuri expectorante
Metadona: opiaceu sintetic cu structură similară heroinei (mijloc de substituţie)
Tilidina: morfină sintetică, substanţa activă din Valoron N
Fentanil: Grup de substanţe cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (în medicină - n.tr.), dar şi ca droguri sintetice (heroină sintetică).

Forme de consum:
Opiaceele pot fi înghiţite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizează, se inhalează (metodă numită "hailing" sau "blowing"), ori se injectează intramuscular, subcutan (în ţesutul adipos) sau intravenos, ultima variantă fiind constatată cel mai frecvent. Pentru injecţia intravenoasă, se plasează într-o lingură o cantitate de 50 - 150 mg heroină în apă; amestecul se încălzeşte până când cea mai mare parte a substanţei se dizolvă. Pentru o mai bună solubilitate se adaugă acid citric. Dependenţii de heroină filtrează apoi soluţia obţinută printr-un tampon de vată sau un filtru de ţigaretă, o aspiră într-o seringă şi o injectează ulterior în venă. Un dependent de heroină consumă zilnic 0,5 - 3 g heroină de concentraţie medie. Injecţiile se împart de regulă în trei, rareori în mai multe doze pe zi.

Efecte şi pericole apărute prin abuz:
Heroina are, practic, acelaşi spectru de acţiune ca şi morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci până la 10 ori mai puternic. În acelaşi timp, heroina este şi puternic euforizantă. La fel ca morfina, estompează activitatea intelectuală a omului şi influenţează starea sa psihică în sensul eliminării fricii şi proastei dispoziţii. Sub influenţa heroinei, oamenii par a fi din cale afară de fericiţi. Nevoile lor sunt complet satisfăcute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relatează un episod de "flash" (engl. trăsnet), un flux dinamic, de plăcere ce cuprinde întreg corpul imediat după injectarea în circulaţia sanguină. Totalitatea efectelor resimţite de către cei care consumă aceste droguri se mai numeşte "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugerează funcţia puternică de amplificare a senzaţiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales dacă sunt administrate injectabil.
Mulţi consumatori dezvoltă şi o dependenţă faţă de seringă sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciată senzaţia ce o dă acul înţepător, "simţi oţelul". Se injectează orice: de la comprimate dizolvate, metadonă, coniac până la apa de baltă.
Cantitatea zilnică necesară de opiacee depinde de tipul substanţei şi gradul de obişnuinţă. Odată cu dispariţia efectului opioid, absenţa stării de fericire este percepută amplificat în realitatea obiectivă. La o nouă administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestările de sevraj la dependenţa de heroină ajung de la tulburări vegetative uşoare (transpiraţii, senzaţie de frig, frisoane) până la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor şi muşchilor, tulburări de somn persistente, dureri colicative şi crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfină. Durata efectului este de două-trei ore, spre deosebire de morfină: cinci-şase ore. Corespunzător, fenomenul de sevraj se instalează mai devreme, adică de două ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenţi sunt obligaţi să-şi reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecvenţa injecţiilor respectiv a cantităţii injectate per doză trebuie crescută mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leagă potenţialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece preţul este ridicat şi cantitatea consumată atinge ordine de mărimi considerabile, dependentului nu-i rămâne altă posibilitate, decât să-şi asigure cantitatea necesară prin comiterea de aşa-numite "infracţiuni de procurare". Infracţionalitatea directă şi indirectă legată de procurarea heroinei apare mai rapid şi se manifestă mai intens decât în cazul dependenţei de alte substanţe.
Având în vedere marja de siguranţă îngustă a heroinei, adică a diferenţei mici între doza suportabilă şi cea toxică, se constată frecvent intoxicaţia cu heroină, caracterizată prin pierderea cunoştinţei şi depresia respitarorie, precum şi prin colapsul circulator şi frecvenţa cardiacă extrem de joasă. Depresia respiratorie este principala cauză de deces prin supradozare.

Potenţialul de dependenţă:
Administrarea injectabilă a heroinei de şapte până la zece ori poate determina, în împrejurări favorizante, dependenţa, cu toate consecinţele ulterioare. Capacitatea de a da dependenţă a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice altă substanţă. Inhalarea şi prizarea de heorină duc, de asemenea, la dependenţă.

Consecinţe pe termen lung:
Dependenţii de heroină prezintă, conform experienţei clinice, o stare generală puternic alterată.

Spectrul îmbolnăvirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
- abcese ale extremităţilor
- carii dentare şi leziuni asociate
- reducerea masei musculare
- modificări trofice şi leziuni la nivelul picioarelor
- scabie
- ulceraţii şi flebite (inflamaţii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare
- bronşite purulente
- pneumonii
- boli cu transmitere sexuală
- crize psihiatrice/comportament suicidar
- infecţia HIV
- tuberculoza
- hepatita virală A/B/C
Infecţia cu virusul hepatitic C şi B constituie o problemă deosebită la dependenţii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infecţia cu virusul C apare la 95% din pacienţi, iar permeabilitatea infecţiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizează foarte des - hepatita B în circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune că aproximativ 75% din dependenţii de heorină suferă de hepatită cronică. Evoluţia este adesea nefavorabilă, având în vedere că sistemul imunitar este slăbit la cei mai mulţi dintre consumatori, printre altele printr-o infecţie concomitentă cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substanţe. Astfel, tot mai mulţi pacienţi suferă de afecţiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regulă apare o amenoree secundară (absenţa ciclului mentrual) care este reversibilă după mai multe luni de abstinenţă forţată. Libidoul şi potenţa sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventă la femei, aceasta lasă adesea să treacă, neobservată, o sarcină. Sarcina se observă doar într-un stadiu avansat. Nou-născuţii din mame dependente prezintă un sindrom de abstinenţă neonatal care apare, de regulă, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore după naştere. Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremurătura involuntară), vărsături, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febră şi diaree. Mai rar pot apărea: strănutul, transpiraţiile şi crizele convulsive. Sindromul periclitează în mod serios viaţa nou-născutului.

Actele infracţionale, prostituţia şi viaţa fără un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieţi la marginea societăţii pentru mulţi dependenţi de heroină.
Majoritatea consumatorilor prezintă, pe lângă boala de dependenţă, şi o afecţiune psihică. Dependenţa ca boală poate fi considerată, în acest caz, o încercare de autovindecare prin automedicaţie (de exemplu, în cazul unor tulburări posttraumatice cronice după repetate abuzuri sexuale şi fizice grave trăite în copilărie).

Cocaina

Provenienţă:
Cocaina este extrasă chimic din frunzele tufei de coca. Planta, înaltă de mai mulţi metri, creşte în zonele tropicale din America de Sud şi pe arhipelagul indonezian (Malaizia).

Formă:
pulbere albă, floconoasă, cristalină

Consum:
Cocaina se prizează sau se injectează

Acţiune:
Dacă se administrează pe cale orală, cocaina produce stări de stupoare (euforie), în doze mici şi fenomene de intoxicaţii, în doze mai mari.

Cocaina are efect anestezic asupra terminaţiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor şi plăgilor. În trecut, cocaina a fost folosită ca anestezic local, azi în acest scopt sunt utilizaţi derivaţi sintetici ai ei.

Mecanismul de acţiune al cocainei constă în inhibarea resorbţiei neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul terminaţiilor nervoase simpatice. Astfel, sub acţiunea cocainei creşte concentraţia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Aceştia vor determina o excitare adrenergică crescută, deci vor creşte tonusul simpatic general. Acest efect explică de ce cocaina poate fi utilizată, pe o perioadă limitată, ca substanţă ce creşte performanţele individului.

[Simpaticotonie = excitabilitate crescută a simpaticului. Determină accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriază), amplificarea transpiraţiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescută]

Astfel, cocaina oferă senzaţia subiectivă a creşterii performanţelor şi forţei fizice, precum şi creşterea obiectivă a anduranţei şi a nivelului maxim de solicitare, până la epuizarea totală a rezervelor psihice ale individului. Sub acţiunea continuă a cocainei, nevoia de somn este neglijată, asemenea senzaţiei de foame, astfel încât individul poate renunţa mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseală şi epuizare, dispoziţia se ameliorează iar mobilizarea creşte.
Desigur, toate acestea pot fi susţinute doar un timp limitat. Slăbirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizică şi, în ultimă instanţă, insuficienţa funcţională sunt consecinţele utilizării pe timp îndelungat a substanţei, pe lângă care apare dependenţa psihică severă care la nici o substanţă nu se instalează atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaină.

Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaină e caracterizată de o stare generală de euforie, de senzaţia de fericire supraomenească şi de o stare de mulţumire supranaturală, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum şi de un covârşitor sentiment de uniune cu lumea - concomitent cu pierderea memoriei trăirilor generatoare de conflicte şi probleme.
Creşterea mobilizării, dezinhibarea, creşterea capacităţii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenţă şi stimularea sexuală fac şi ele parte din stupoarea dată de cocaină.

Stupoarea dată de cocaină poate fi împărţită în trei stadii:
Stadiul euforic
Stadiul de stupoare
Stadiul depresiv

Stadiul euforic:
În cazul prizării substanţei, primele modificări euforice apar deja la scurt timp după administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispuşi şi se simt fericiţi. Starea lor de spirit se îmbunătăţeşte din ce în ce mai mult, astfel încât vor simţi o nevoie crescută de comunicare (logoree), urmată de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).

În paralel, se manifestă o scădere progresivă a discernământului critic, precum şi pierderea sentimentului de distanţare. Inhibiţiile sunt înlăturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trăirilor pozitive, caracterizat de statisfacţie şi fericire, este descris de către consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.

Stadiul de stupoare:
În cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lângă modificăriile descrise anterior, apar frecvente aprecieri greşite ale realităţii, pseudohalucinaţii, dar şi halucinaţii optice şi auditive adevărate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relaţionare faţă de propriile trăiri. Drogaţii cu cocaină aud voci ameninţătoare şi dojenitoare. De multe ori afirmă că s-ar vorbi despre ei, că s-ar şti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instalează şi halucinaţii tactile sau mixte în care, de exemplu, cei în cauză simt prezenţa unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le şi "văd". Tulburarea conştienţei nu este semnificativă în timpul stadiului de stupoare.

Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifestă în principal prin oboseală, indiferenţă şi pasivitate, adesea infiltrate de gânduri şi idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaină, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.

Intoxicaţia:
Există, pe de o parte, şocul de cocaină, iar, pe de altă parte, intoxicaţia acută cu cocaină.

Şocul de cocaină se manifestă prin insuficienţă circulatorie gravă şi dispnee severă ce apar deja la cele mai mici cantităţi. Este vorba de un fel de reacţie de hipersensibilitate.

Intoxicaţia acută cu cocaină este, în schimb, consecinţa supradozării substanţei. Caracteristica intoxicaţiei acute cu cocaină este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii strălucitori (sticloşi), tahicardie (puls accelerat), roşirea feţei, transpiraţii, hiperventilaţie (accelerarea respiraţiei), creşterea temperaturii şi creşterea tensiunii arteriale. Excitaţia nervoasă centrală poate duce la la apariţia unor crize convulsive şi a unor mişcări primitive, dar şi a unor halucinaţii. În final, tabloul clinic prezentat degenerează în pierderea cunoştinţei care, împreună cu depresia respiratorie şi prăbuşirea circulaţie sanguine va duce la deces, dacă nu se aplică măsuri medicale de terapie intensivă.

Dependenţa:
În timpul perioadei de consum, apare o rapidă şi puternică creştere a dozelor de la 0,1 până la 15 g, în cazuri izolate chiar până la 30 g zilnic. Creşte rapid nu numai frecvenţa administrării, dar şi cantitatea administrată de fiecare dată.
Cocainismul reprezintă dependenţa psihică puternică şi tendinţa puternică de a creşte doza, în lipsa dependenţei fizice sau a toleranţei faţă de substanţă. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependenţei exclusiv psihice care, în privinţa efectului ei distructiv este comparabilă cu dependenţa psihică şi fizică dată de consumul de opiacee.

Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenţă sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere că capacitatea de intervenţie a individului în timpul abstinenţei este păstrată - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenţă a opioidomanului.

Riscuri speciale:
Cocaina, de regulă, se prizează. În consecinţă, mucoasa nazală va prezenta inflamaţii, ulceraţii şi - în cazurile grave - chiar perforaţii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului şi o modificare corespunzătoare a fizionomiei.

Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consumă, de regulă, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponiblă multă vreme în cantităţi suficiente pentru a face o reală concurenţă heroinei. În ultimii ani însă, se pare că îşi găseşte locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaină sunt azi o raritate în practica clinică psihiatrică curentă, de cele mai multe ori substanţa este consumată tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendenţe generale avansate de droguri.
Unii consumatori îşi injectează în mod conştient amestecuri de cocaină şi heroină - aşa-numitul "speed-ball".
Au fost însă înregistrate şi cazuri în care consumatorilor li s-a vândut "spped-ball" în loc de cocaină pură. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenţa de heroină a consumatorului de cocaină, fără cunoştinţa şi voinţa acestuia.

Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezintă aşa-numitele halucinaţii tactile. Bolnavii psihotici au senzaţia prezenţei unor vieţuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, că le şi văd. În consecinţă, se vor scărpina puternic (prezintă urme de grataj).

Sechele pe termen lung:
Dependenţii de cocaină prezintă alterări ale caracterului tipice dependenţei. Pot apărea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("înmuierea substanţei cerebrale", n. tr.), ce duc la demenţă. În stadiul final apare o dezintegrare fizică totală.

Haşişul şi marijuana

Droguri din această categorie de substanţe:
Haşişul (engl. "pot", "shit") este răşina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis). Haşişul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate şi se prezină - în funcţie de ţara de origine - în nuanţe de culoare roşie, maron, verde sau negru.
Marijuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom. "iarbă") este un amestec din frunze, tulpini şi inflorescenţe mărunţite ale aceleaşi plante, ce are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin.

Forme de consum:
Haşişul şi marijuana se fumează în formă pură sau în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substanţele active sunt absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instalează după circa 10-20 de minute după începerea fumatului.
În cazul consumului de fursecuri cu haşiş, ceai sau produse de confetărie cu conţinut de haşis, efectul se instalează mai târziu (după 1 - 2 ore).

Substanţe active:
Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substanţele psihoactive ale acestor produse vegetale.
Substanţele active din cannabis au o istorie îndelungată şi plină de tradiţie, ca medicamente. În ţările Orientului şi Americii latine, aceste substanţe sunt puternic răspândite şi au indicaţii de consum medicale şi mai ales sociale.

Efecte şi pericole în caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse şi aproape nesemnificative. Au fost constatate următoarele efecte: creşterea frecvenţei pulsului, o umplere mai puternică a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzătoare stărilor de meditaţie şi concentrare.
De asemenea, pot apărea simptome ca: scăderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale şi faringiene, vomă, diaree şi senzaţie imperioasă de foame.
Efectele psihice ale substanţelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea şi mediul social al consumatorului.
Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele iniţiale se numără adesea o stare de agitaţie, însoţită ocazional de stare de tensiune şi anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzaţie plăcută de siguranţă şi ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmează stări introspective şi echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot apărea oscilaţii ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativă. Este caracteristică intensificarea percepţiei mediului extern şi intern. În cazul consumului în grup, aceste modificări pot determina o trăire mai intensă a relaţiilor de grup.
Pierderea aptitudinilor critice pe durata stării de stupoare ("Rauschzustand") poate duce la perceperea defectuoasă a realităţii obiective. Consumatorul nu face faţă întotdeauna intensităţii trăirilor noi, ceea ce poate avea ca şi consecinţă apariţia unor stări de anxietate severă.
Ameţeala după cannabis nu are aceeaşi evoluţie în toate cazurile, există şi stări euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declanşa psihoze schizofreniforme.

Potenţialul de a crea dependenţă:
Dependenţa fizică de substanţele active din cannabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului.
Chestiunea dependenţei psihice este dificil de apreciat şi depinde de definiţia termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma consumului de cannabis corespund definiţiei de "drug dependence" (dependenţă de droguri) formulată de OMS: "Dependenţa psihică şi/sau fizică a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu."
Majoritatea consumatorilor iau haşiş sau marijuana aproximativ o data – de două ori pe săptămână, de regulă într-un "peisaj social" în care, în trecut, ar fi fost obişnuit consumul de alcool. De regulă, această categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fără a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe săptămâni/luni.
Creşte însă numărul consumatorilor care fumează zilnic şi a căror ritm de viaţă, sentiment de siguranţă şi stare generală este sensibil tulburată fără droguri. La astfel de consumatori, renunţarea după o lungă perioadă de abuz poate duce la nelinişte, alterarea stării psihice şi tulburări de somn. Timpul de înjumătăţire al THC la persoanele neobişnuite cu haşişul este de 50 până la 60 de ore, în timp ce la persoanele obişnuite scade la aproximativ jumătate. Această observaţie sugerează o toleranţă semnificativă în cazul consumului cronic al substanţei.

Consecinţe pe termen lung:
Până acum, nu au putut fi demonstrate modificări organice majore. Riscurile pentru sănătate sunt apreciate, în ansamblu, a fi mai mari decât care apar în cazul tabagismului.
Cercetările au evidenţiat modificări hepatice, pulmonare (conţinutul de gudron al substanţei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) şi mai ale ales psihotice.
Comunicările despre modificări ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar şi la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental până în prezent.

Nu cadea prada ispitei!

Nu fi indiferent!



Deschide Ochii!